Revelatie :))

Iata de ce anume ne-am dat seama, eu si Chowder, acum 2 minute: "Contrastul izbitor dintre postarile pe care le realizam confera blogului originalitate si il face multi mai interesant decat restul blogurilor."
Cam egoist, dar merge :))

marți, 20 aprilie 2010

sâmbătă, 17 aprilie 2010

.

In sfarsit putina liniste, dupa 5 zile zgomotoase si stresante. E adevarat ce se spune ca "Nicaieri nu-i ca acasa"! Simteam nevoia sa stau iar in camera mea, doar cu gandurile mele, fara sa ma deranjeze nimeni... Iar acum, in zilele astea doua, o sa profit cat pot de mult.

Luni ma asteapta o lucrare la mate, da' nu ma stresez prea tare.

Ma doare spatele de mor. :| Sa lucrezi in gradina nu e asa usor pe cat credeam. :)) Dupa o ora care parea ca nu se mai termina i-am zis mamei: "Nu mai fac nimic!", iar reactia ei a fost una foarte normala: "Bine. Du-te si odihneste-te!". In secunda urmatoare eram deja in casa :))

Mi-am inceput ziua cam prost, totusi. Am facut niste bezele, dar se pare ca le-am lasat prea mult in cuptor si s-au cam ars :)) I-am umplut bucataria mamei de fum. :D Daaar a doua oara mi-au iesit bine. Foarte bine, zic eu.

Trebuie sa fac rost si de niste melodii noi. Astea ma deprima, ma plictisesc, ma enerveaza! Chowder o sa ma ajute in chestia asta. Stiu ca asa va face. Dupa ce termina de invatat la fizica. :))

Iar acum o bine-meritata portie de Family Guy! Pe curaaand! :)

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Da da da!

Ma iubesc, ma iubesc, ma iubesc!
Sunt adorabila!8->

joi, 8 aprilie 2010

Yeah we do, yeah we do!

Genial 8->
Melodia asta e una dintre putinele care ar trebui scrise pe frunte.

miercuri, 7 aprilie 2010

Chowder is vintage addicted

Nu, serios acum. In mine a zacut intotdeauna o sete nepotolita pentru ce e vechi.
In special din perioada 1700-1999.
De la dantela si perle, pana la faptul ca seara mergeai cu lampa dupa tine daca voiai sa vezi ceva :))
Asta ma face sa imi doresc de ziua mea o masina a timpului, cu ajutorul careia sa imi pot indeplini fanteziile. :>
Deci, ziua mea e pe 2 septembrie! 2 septembrie, de retinut!



2 septembrie!

marți, 6 aprilie 2010

Everything you do is a balloon

Timpul treece, treece, trece, si curge, se scurge, se tot duce, si asta ne prosteste pe toti.

Watch me heal

Este ora 23:27 (era cand am scris asta). Nu am somn şi probabil din cauza asta mă simt ciudat... Nu am ce face aşa că încep să aştern pe o foaie de hârtie cufundată în întuneric tot ce-mi trece în momentul ăsta prin cap. Mă simt ca un orb: nu văd cum scriu, dar ştiu ce simt. Mâine, când voi vedea foaia, va avea un aspect deplorabil, dar măcar va fi ... sinceră. Şi tocmai această bucată de hârtie reflectă perfect modul în care tu şi eu (pentru că nu mai există NOI de mult)am acţionat până acum.
Ne-am avântat legaţi la ochi într-un joc pe care ştiam că n-o să-l putem duce la bun sfârşit. Ne-am lăsat purtaţi de sentimente, am jucat inconştienţi, după propriile reguli (greşite). Şi unde am ajuns? Nicăieri. Totul s-a transformat într-un amestec de lacrimi vărsate fără sens, sentimente spulberate şi minţi transformate.
Acum aş putea spune că toata pierderea asta de timp (pentru că nu a fost altceva) m-a maturizat puţin, dar m-a maturizat prematur.
Dacă vom realiza ce-am făcut, va fi prea târziu, dar vom mai putea, totuşi, trage nişte concluzii ce cândva ne vor ajuta.
N-o să-ţi spun că sufăr, pentru că nu e deloc aşa. Inima mea e intactă. A fost cândva, plină de răni, dar s-au vindecat. Chiar şi cicatricile s-au dus. Şi ştii cum? Tu ai ajutat involuntar, prin modul în care ai devenit. Te-ai schimbat (nu pot spune dacă în bine sau în rău). Oricum ar fi, asta m-a făcut să realizez multe lucruri şi să dau uitării tot, aşa cum de multe ori ai zis că ai făcut (nici de asta nu sunt sigură).

Un lucru ştiu cert: Mă bucur că s-a terminat şi uneori, aproape că regret ce-a fost.



Nu te obosi să înţelegi toate astea. Oricum ţie nu îţi pasă...

luni, 5 aprilie 2010

E doar ca...

E doar ca...ma simt infecta.
Si nu-mi place asta. Inseamna sa ma displac, si displac asta.
De ce mama ma-sii trebuie sa duc dorul? Nu pot sa traiesc fara?
De fiecare data cand simt nevoia, ma mai ridic de jos. Si simt iar presiunea aia care imi face capul sa clatine. Si realitatea capata o lumina difuza si se urca tot mai sus, se asteapta sa urc si eu dupa ea si poate ca nu pot, poate ca imi e mai bine in postura de jigodie. Sau doar mai usor. Oricum ar fi...

sâmbătă, 3 aprilie 2010

I'm a shame for me and myself!

Bla bla bla bla bla bla bla, bla bla bla bla bla bla bla!
Bla bla bla bla bla, bla bla, bla bla bla bla bla...bla bla bla bla bla bla bla bla bla. Bla bla bla bla bla bla bla.
Bla bla bla bla bla bla bla bla bla bla bla? Bla bla bla bla. Bla bla bla bla bla bla bla bla bla bla bla bla.
Bla bla bla bla bla. Bla bla bla bla bla bla bla bla. Bla bla bla bla bla bla bla bla bla bla bla bla bla bla bla bla. Bla bla bla bla bla bla bla. Bla bla bla bla bla bla. Bla bla bla bla bla bla bla bla. Bla bla bla bla bla bla bla. Bla bla bla bla bla bla...